În urmă cu câteva zile, mi-am amintit de cărți și de contextele prin care îmi cumpăram cărți când eram copil, apoi, puștoaică. :))

Pe vremea comunismului, greu găseai cărți faine în librării. Le găseai doar cu pile, pe sub mână. :))

Citeam mult, citeam de mic copil, citeam în adolescență, citeam în tinerețe, citesc cu drag la maturitate! Ce-i drept, nici nu prea aveai alternative, dacă nu erai popular. :))…ceea ce mie, atunci, îmi lipsea cu desăvârșire…dar e altă poveste…

Revenind, am fost atrasă de lectură, era oaza mea de liniște…nu erau doar vremurile…

Eram eu cu mine însămi, printre poveștile mele! Doamne, ce povești: eram scriitoare celebră, eram pe Broadway, mergeam la tot felul de Cluburi de carte, party-uri de societate, legam și dezlegam mistere, fiind ajutorul Agathei Christie, eram prietena de suflet a lui Coco Chanel și cel care asculta ultimul scrierile lui Gandhi….în lumea mea, aveam multe suflete de nădejde, cu care croiam vise sau datorită cărora visam…uneori, poate prea mult…:)) Dar visele și speranțele n-au ucis pe nimeni, dimpotrivă! :))

N-a fost rău, n-am avut o copilărie de invidiat, adolescență, nici atât, dar acelea sunt alte amintiri, revenim la cărți și printre cărți…

Cum spuneam, adoram lectura, era o distracție pe cinste! Pe vremea aceea, cam toată lumea avea biblioteci în sufragerie, mobilier și câteva cărți, mai bune sau nu, depindea de educație, cultură și timp…

Ne-am nimeri într-un bloc, unde vecinii chiar citeau, aveau și cărți în acele biblioteci sculptate, de lemn masiv. Împrumutam cărți de la ei, tot împrumutam, până am citit toate cărțile, de la toți vecinii.

Dar, între timp, eram și client fidel, observator, apoi, cumpărător al librăriei centrale, unde cărțile bune se dădeau pe sub mână.

Văzându-mă zilnic, una dintre doamnele de la librărie m-a plăcut, îndrăgit chiar, cred. Îmi spunea mereu că-i plăceau optimismul și perseverența ed care dădeam dovadă. O fi văzut ea ceva…:)) Din vorbă-n vorbă, azi, mâine, ne-am înțeles din priviri și a început să-mi vândă câte un volum bun, râvnit.

Întâmplarea a făcut, că de multe ori, nu aveam atâția bani, câte volume ar fi putut să-mi dea…astfel, m-am gândit cum să procedez pentru a intra în posesia lumii faine, în continuare…

Vecinii epuizaseră stocurile de carte, aveau și ei, la rândul lor, nevoie de câte un volum, din când în când, se delectau și ei.

M-am tot gândit și am găsit soluția. Le achiziționam volume, iar restul îmi revenea. Dacă nu restul, un comision pentru achizițiile făcute pentru ei. :))

O înțelegere tacită, respectată de toți. :)) Respect, dragilor, respect!

Din comision, clar, îmi cumpăram cartea mea, luam cărțile mele de suflet…

Mama era încântată: comunicam, nu mă rupeam de realitate, ajutam, plus că prețuiam banii, călătoria banilor.

Da, s-ar părea că făceam educație financiară și-atunci…:))

La salariu, mama îmi dădea un bănuț să-mi cumpăr o carte. Pe lângă asta, chiar și mama era clienta mea la achiziția de cărți. Îi plăcea să citească, să compună proză, o boemă, suflet de artist. Avea și-un catalog al cărților din bibliotecă, iar pe una dintre ușițe, cu timpul, a apărut un bilet interesant, pe care era scris:

Nu mai împrumut cărți!

Da, ultimele cărți împrumutate, nu i-au mai fost returnate și a suferit destul de mult…din principiu, pentru natura umană. Avea mereu în atitudine acel ceva prin care insufla oamenilor arta de-a fi uman, de-a fi mai bun, era un deschizător de drumuri, un vizionar…

Mama a fost cea care m-a inspirat dincolo de lectură, simțea oamenii și contextele…vedea și simțea: arta de-a lectura, arta de-a achiziționa un volum drag…

Îmi amintesc cu mare drag – parcă simt încă – de plimbările prin anticariate, unde miroseam cărțile și intuiam poveștile…da, țeseam împreună istorii legate de autori, povestea din carte…

Era tărâmul nostru, erau călătoriile noastre…

….închideam ochii, foiletam, ascultând muzica foilor, păstrând același sunet, apoi, izul de carte veche, Doamne, câtă imaginație, cât mister…

Datorită poveștilor mamei, care m-a inspirat prin atitudine, voce, cântare, înțelepciune, o inteligență emoțională aparte, cărțile au reprezentat pentru mine călătorii cu greutate și mare deschidere…:))

Azi, la rândul meu, cu drag de carte și oameni, susțin comunitățile, viața în armonie, educația cu și din dragoste!

Dragilor, vă doresc sănătate, armonie și zâmbete din plin!

Viața e o carte! E important cum o scriem! Ea va rămâne urmașilor noștri prin puterea exemplului!