Educație și dezvoltare personală

E sâmbătă, e frig și inima-mi bate puternic…dorințele și nevoile-și dau ghes în inima, mintea-mi…Nevoile mă-ncovoaie, dorințele îmi dau avânt și continui șirul viselor..:)

Frigul ce-mi pătrunde până-n măduva oaselor nu mă sperie, deloc, dimpotrivă… îmi revin în minte amintiri din copilărie și inima-mi se-ncălzește, trimițând semne și semnale-n tot trupul…era frig, eram înghețată, dar nu renunțam la derdeluș, la sanie sau la sacii aproape rupți, pe care-i târâiam cu atâta drag. Iarna o așteptam cu drag, iar mama-Dumnezeu s-o odihnească-n pace! – niciodată nu  a blamat iarna, gerul, albul imaculat, dimpotrivă, asociam mereu cu ceaiul aburind cu scorțișoară, crema eugeniilor sau budinca cu ciocolată.  Da, erau tabieturi ale iernii, la noi acasă. Am așteptat  multe ierni până am primit patine, dar a meritat din plin! 🙂

Azi, văd copii zgribuliți, pe lângă părinți mohorâți și posomorâți, care nu se bucură de frumusețea iernii, ba mai mult, injuriile sunt pe buzele fragede, ca exemple ale unei educații fără zâmbete și creativitate.

Educație, civilizație, unde toți, împreună, putem contura un sistem educațional ALTFEL.

Vreau, îmi doresc alternative în educație…Militez și promovez atitudinea proactivă, zâmbetul, educația cu și din dragoste. Copiii, părinții, noi toți avem nevoie de o ALTFEL de educație, unde responsabilitatea să fie la loc de seamă.

Vreau să studiem limbajul trupului în grădinițe, școli, gestica fără inhibiție, mimica proactivă; îmi doresc ca fiecare disciplină să fie instituită prin muzică, ca dansul să fie parte integrantă din curriculă, ca biografiile să fie reprezentative, dat fiind că sunt motivante, prin argumentare, ca filmele lui Charlie Chaplin, Stan și Bran, Norman Wisdom, Loius de Funes, să fie analizate prin prisma bunului simț și-al zâmbetului, creativității nelimitate… Îmi doresc ca moda să fie reprezentativă prin lecțiile lui Coco Chanel, Vivienne Westwood și Carven, Elsa Schiaparelli, ca Pygmalion să fie o carte de vizită…Ce să mai spun de bunele maniere, o joacă a curtoaziei, dar cea fără rigiditate. Da, din păcate, cei mai mulți din jurul nostru, ne prezintă o latură rigidă, ternă, fără provocare a manierelor și-a tabieturilor. Da, e minunat să ai acel fler, diplomație, pentru a deprinde manierele și tabieturile, care, din fericire, vă spun, ne conturează viața, cotidianul altfel.

Obișnuința e o a doua natura, da?

Haideți, dragi părinți și viitori părinți, să nu o mai privim ca pe ceva rău. Obișnuința nu duce la depresie, lipsa ei, în schimb, da!…pentru că face loc haosului, dezorganizării și lasă un spațiu prea mic ideilor și idealurilor.

Dragilor, obișnuința și zâmbetul fac diferența, fac loc progresului ordonat! 🙂

loveSă nu ne mai speriem atât de obișnuință!

O educație, unde joaca să aibă un rol important în asimilarea și practica științelor exacte. Matematica, fizica, chimia sunt discipline care nu pot fi doar teoretizate, care, fără practică și-un dram de nebunie și veselie, nu pot fi nici măcar înțelese, darămite asimilate pe termen lung.

Educația individuală și-n echipă, unde descoperirea abilităților, dezvoltarea lor, să fie un principiu, nu doar un accesoriu…din când în când sau deloc…

Pasiunea, entuziasmul, smerenia/înțelepciunea să fie un/în echilibru, atât printre ucenici, cât și printre maieștri. Reciprocitatea să fie parte integrantă din această minunată ecuație a împletirii minții și inimii, a unei educații bazate pe responsabilitatea emoțională.

Am auzit că multora dintre adolescenți le plac  discursurile TED. De ce? Pentru că sunt exemple de viață! E atât de multă dăruire, frenezie, entuziasm, pasiune într-un discurs TED! 🙂

Ce spuneți de terapia prin culori, dar prin mirosuri?…hei, inhibiția n-ar mai fi la loc de seamă!…

Împreună, putem muta munții, important e să vrem! Comoditatea nu-i o virtute, răbdarea, da! 🙂

Sănătate, iubire, armonie, dragilor! 🙂

Să iubim educația, e cea care ne poate ridica!…educația cu și din dragoste! 🙂

 

 

Reply