Dincolo de oglinda

Cand eram copil, adolescent, aveam o problema cu oglinda. Nu-mi placea sa fiu in preajma oglinzilor, nu-mi placea sa ma arat oglinzii sub nicio forma. Cand o faceam, nu vedeam decat imperfectiunile, din pacate!

Dar mai tarziu, cu ajutorul mamei mele, am invatat sa privesc si sa ma privesc in oglinda si sa iubesc si imperfectiunile.

Imi amintesc acum, cu  asa o placere si-o nostalgie, ce-mi spunea mama:

„Flori, priveste-n oglinda dincolo de chip, priveste-ti ochii luminosi, buzele in miscare si vei vedea schimbarea, mama!” …arcuirea buzelor dincolo de oglinda ostila, de la momentul respectiv…

„Imperfectiunile atrag si fac diferenta! Nu jindui un chip perfect, o alura perfecta, o prietenia perfecta, nu exista asa ceva si nu e bine sa fii sclava acestui mit.”

„Fii tu insati intr-o lume ce-o doresti tu altfel! :)”

„Contureaza-ti interiorul si exploreaza-l cu creativitate. ”

Mi-a repetat asta de cate ori a avut ocazia. Mi-a spus povesti, am creat povesti, ajungand sa iubesc biografiile.

Astfel, fara sa-mi dau seama, desi ea a stiut asta si-a facut-o constient…si pentru ca era atat de inteligenta emotional, a cladit pas cu pas increderea in inima-sufletul-mintea mea. A sadit incredere in mine si-n cei din jurul meu, m-a invatat despre cunoastere si autocunoastere, fara dorinta si nici macar nevoia palpabilului, bazandu-ne doar pe intuitiv si emotional.

Da, a schimbat imperfectiunea in atitudine…dezavantajele, impreuna, le-am transformat in cunoastere… faptul ca nu auzeam bine, m-a ajutat sa invat cat mai multe despre limbajul trupului, despre gestica, sa unesc simturile, sa le confer continuitate, sa le aduc in prim plan in viata noastra.

Frustrari?! Bineinteles, cine nu are! :)… dar am invatat sa le accept, sa le gestionez, da, sa fie parte integranta, fara sa mai doara, doar sa-mi aminteasca ca …inca mai sunt…

Mama m-a invatat ca simplitatea are un farmec aparte, m-a invatat si-am testat impreuna „gustul” simplului creativ. Nu mi-a dat niciodata peste maini, pentru c-as fi gesticulat prea mult – asa cum am vazut, din pacate, multi parinti – dimpotriva, ma incuraja sa gesticulez si sa zambesc. Sa gasesc alternative si oportunitati, sa vad in interiorul oglinzii si dincolo de ea. M-a invatat despre prejudecati si cum sa jonglez printre ele si dincolo de ele, daca nu vedeam sau nu gaseam solutia.

M-a invata despre retorica! 🙂 Interesant, dar altadata voi reveni cu acesta poveste fascinanta! Nu cred sa va asteptati sau sa priviti retorica cu alti ochi si din alte perspective…ea a facut-o si m-a ajutat si mai mult sa zambesc si sa cresc in armonie. 🙂

Din pacate,  in ultimele luni de viata, oglinda o uitase…nu-si mai putea privi chipul schimonosit de boala…chiar si-atunci, cu puteri limitate, ma imbratisa si-mi spunea ca ma iubeste si sa nu uit niciodata ca oglinda e doar un nivel, un interval, nicidecum o limita…nicidecum limita fizicului, a vazutelor, ci mai mult a nevazutelor din inimile noastre…

Boala necrutatoare, cancerul, i-a mistuit trupul, dar nu si sufletul! A ramas in inimile noastre, o citam foarte des, daca nu chiar zilnic. Intelepciunea-i si cuvintele-i minunate, sunt convinsa ca vor dainui peste generatii, prin puterea exemplului si-a povestilor.

Astazi, repet mereu celor din jurul meu, sa iubeasca oglinda si sa priveasca cat mai adanc, in miezul sufletului…si-o vad pe mama…atat de frumoasa si senina, pregatita pentru lumea povestilor… 🙂

E-atat de simplu sa iubesti, sa fii iubit, cand te iubesti!

Oglinda fermecata din poveste, de fiecare data, prin intermediul starilor diferite, imi transmite altceva, dar mereu pozitiv, pentru ca militez si zambesc pentru asta.

Stiati ca orice poveste in care apare o oglinda fermecata, cu precadere, este, de fapt, o poveste terapeutica?!

… de fapt, eu simt asta, copilul meu o simte, ca cele mai multe dintre povesti sunt terapeutice, adica pentru inima-aminte-suflet, o completare a cotidianului, plin de speranta, bine si frumos.

O fac pentru familia mea, pentru prietenii mei, pentru toti copiii si adultii cu care interactionez, pentru mine si pentru MAMA!

Woman-Looking-in-mirror-232x300

womanDragilor, iubiti oglinzile si ceea ce reflecta/se reflecta!

Priviti-va cotidianul, povestea si, la randul vostru, incurajati asta!

Comunitatea functioneaza, daca tot mai multi dintre noi, impartasesc/impartasim din experiente de viata, fara frica si angoasa de-a fi trisat! 🙂

 

 

Sanatate, iubire, armonie!

 

 

Reply