Dragostea e emotie, sentiment, alinare, bunatate si neconditionare!

Copiii sadesc, mentin in sufletul, inimile si mintile noastre ce-i mai frumos pe lumea asta!

-Dragul meu copilas, iti multumesc pentru ca-mi suporti toanele zilnice, lamentarile din ce in ce mai triste, framantarile de limba care-mi vin odata cu incalzirea vremii si statusul : “Oare, m-am nascut sub o stea a nenorocului?!”!!!:) 🙂 🙂

Dragi parinti, daca va regasiti in cele mentionate anterior, zambiti!…Ar fi cazul s-o faceti cu toata fata! Nu doar zambiti, ci luati atitudine!

Copiii ne pot invata atatea! Ne pot invata cum sa selectam atitudini, cum sa  preluam ce-i bine pentru  trup si suflet in armonie, cum sa fim noi insine/insene, fara sa ne stanjenim sau ascundem!

Mereu ii impingem la invatat, uitand ca si ei, la randul lor, ne deschid noi orizonturi pentru a invata si deprinde impreuna! 🙂

Eu, una, m-am lasat cuprinsa de “febra” conjuncturala a copilariei…o retraiesc alaturi de copilul meu si de echipa de la Smart Play Educational Club, copii si colege.

E usor sa fii copil?! Nu e usor deloc, cand toti cei din jurul tau pretind sa fii mereu in alerta! Uite asa, usor, usor, inaintand in timp, uitam sa zambim, crispand fata, adunand cute conventionale, “confectionand” masca dupa masca, care mai de care mai sincronizata la asorteul socio-economico-financiar. Si-o vom numi tacticos diplomatie! 🙂

De cativa ani ii strecor fiului meu, tacit,  exemple si invataminte despre diplomatie si  necesitatea imperioasa de-a fi diplomat. Anii trec si cu mandrie gandeam ca am reusit sa-i insuflu ce-i diplomatia, in asa fel incat sa nu o incaseze mai tarziu…

Serile trecute, in timp ce discutam de-ale noastre, ca-ntre copii mai mici si mai mari, imi spune:

” -Vreau sa fiu sincer, nu diplomat!”

Hahaha, mi-a spus-o! …simplu si la obiect, asa cum stiu numai ei s-o faca! 🙂

La fel de tacit mi-a spus la ce crede el ca foloseste invatarea limbajului trupului in cazul adultilor… mi-a vorbit despre manipulare…

Copiii inteleg si invata despre limbajul trupului pentru a sti cand sa taca, sa zambeasca, adultii, in schimb, invata despre asta, pentru a sti cand sa atace, sa se foloseasca de cele invatate, doar in avantajul celui in cauza.

Mi-a facut o schema verbala comparativa, pro si contra. N-am putut replica prea multe, doar am incercat sa indulcesc amarul din vocea lui…

Bineinteles, c-am ajuns cu discutia acolo unde ajungem mereu: discutii despre scoala… Cum e si cum i-ar placea sa fie!

Mi-a vorbit iar despre competitie, despre rautate, razbunare si fermitatea in a nu forma echipe.  Concursuri, note, disciplina, astea sunt notiuni prioritare.Prietenie, zambet, echipa, aceste notiuni nu prea sunt amintite in scoala.  In schimb, abia asteapta “Saptamana altfel”! Si-a propus atatea pentru saptamana respectiva de facut cu prietenii la scoala.

…A avut ora de sport. Ii place sportul, dar e un stres ora in sine, cand e vorba de anumite momente si cand sunt rostite anumite expresii.

-“-Mami, azi am luat S spre B la sport, doamna profesor mi-a zis ca sunt prost, habar n-am sa alerg contracronometru, nu sunt in stare de nimic! Asa o fi?! Sunt putin trist azi, mami! N-ar fi trebuit sa-mi spuna doamna aceste cuvinte in fata tuturor copiilor!”

“- Mami, mi-ar placea sa fie profesori alesi tot din randul copiilor. I-am spus doamnei ca-mi place sportul, dar nu m-a crezut. Mi-a spus ca trebuie sa alerg cu voi acasa, poate ca voi fi in stare sa leg ceva data viitoare….”

Nu-i usor sa fii elev, nu-i uspr sa fii parinte, posibil…nu-i usor sa fii profesor!…

Greutatea apasa, dar la fiecare dintre noi ALTFEL si-atunci apar schimbul de replici. Imi place sa cred ca daca am face cu dragoste ceea ce facem, n-ar mai fi momente de-acestea!

Dragii nostri, va dorim sanatate, armonie si dragoste!