Cine l-a creat pe Frankenstein?…

  Romanul Frankenstein

Celebrul roman gotic ”Frankenstein sau Prometeul modern” al autoarei Marry Shelley,  apărut în anul mary shelley1818,  poate fi  considerat unul dintre primele romane science fiction şi a inspirat o serie de filme şi piese de teatru.

 

Se spune că volumul a fost rezultatul unui joc, imaginat de Lord Byron, care le-a propus soţilor Shelley şi medicului său, John Polidori, să scrie fiecare câte o povestire horror pentru a scăpa de plictiseala unei veri ploioase în vila Diodati pe malul Lacului Leman.coperta_editiei_frankenstein_din_1818

 

 

 

Percy Shelley a creat ”A Fragment of a Ghost Story”, publicată postum sub titulul ”Journal at Geneva”, iar Polidori a imaginat ”The Vampyre”, cap de serie al scrierilor cu acest subiect, care a inspirat, de altfel, şi crearea personajului Dracula.

Opera lui Mary Shelley este una dintre cele mai cunoscute ficţiuni din epoca romantică a secolului al XIX-lea.

Inspirații

Se presupune că scriitoarea s-a inspirat la crearea monstrului din roman după numele cetății Frankenstein.(Wikipedia)

 

La baza acestei povești au stat mai multe ”mituri”, printre care și povestea lui Joseph Konrad Dippel.

Cel care a stat la baza creării acestui personaj a fost un om cu o personalitate şi aspiraţii ieşite din comun.
Este vorba de Joseph Konrad Dippel, un alchimist, fiziolog şi teolog pietist de origine germană. „Savantul blestemat”, cum a fost denumit mai apoi, a văzut lumina zilei pe data de 10 august 1673,  în Castelul Frankenstein, o fortăreaţă medivală situată la circa 5 kilometri sud de oraşul Darmstadt şi ale cărei ruine pot fi vizitate şi admirate şi astăzi. De fapt, graţie faimei aduse de roman şi filme, castelul a devenit rapid un obiectiv turistic căutat, beneficiind din plin de „brandul” Frankenstein.

Fire curioasă, neliniştită, provocatoare şi cutezătoare în egală măsură, Johann Conrad Dippel a studiat temeinic teologia, filozofia şi alchimia în cadrul Universităţii din Giessen, obţinând un prestigios titlul de master în teologie, în preajma anului 1693.

Dippel şi Frankenstein

Legătura lui Dippel cu Castelul Frankenstein a dat naştere teoriei conform căreia controversatul teolog-ocultist ar fi fost modelul inspiraţional al romanului Frankenstein, cu toate că ideea în sine a rămas deschisă dezbaterilor.

Cel care a sugerat pentru prima dată această ipoteză, a fost istoricul şi cercetătorul român Radu Florescu, cel care în lucrarea sa In Search of Frankenstein, din anul 1975, sugera că autoarea Mary Wollstonecraft Godwin (viitoarea Mary Shelley, prin căsătorie) a vizitat castelul respectiv, pe când călătorea pe Rin în compania lui Percy Shelley, cel care avea să-i devină soţ. Atunci, se pare că cei doi ar fi auzit poveştile locale cu privire la viaţa şi faptele lui Johann Dippel.

Radu Florescu a semnalat în notele lui Mary Shelley o referire la interacţiunea autoarei cu un grup de studenţi germani, care i-ar fi relatat poveşti despre personajul real Johann Conrad Dippel. În paralel, Mary Shelley a cunoscut câţiva membri ai aşa-numitei Societăţi Darmstadt, celebri pentru faptul că se întâlneau frecvent în incinta Castelului Frankenstein.frankenstein-s-monster-boris-karloff

Un specialist în istoria locală, Walter Scheele, crede că legendele menţinute în satele din jurul castelului au fost transmise de către Jacob Grimm lui Mary Jane Clairmont, cea care a tradus pentru prima dată în engleză poveştile fraţilor Grimm. Întâmplător sau nu, Mary Jane Clairmont era mama vitregă a autoarei Mary Shelley.

 

Povestirea monstrului plămădit din bucăți nu i-a venit  ca un flash autoarei, pe când se afla în vila lui Byron. Deisgur, nu putem infirma creativitatea, ideile, ineditul, dar să aruncăm o privire înainte de lumea lui Frankenstein…

Doi oameni de știință au servit drept izvor de inspirație pentru Mary: Giovanni Aldini si Carl August Weinhold. Primul era chiar nepotul lui Luigi Galvani, nepot care în 1791 publica studiile unchiului său privind efectele electricității asupra sistemului muscular. Era fascinat de acest nou domeniu, iar la începutul secolului XIX, când electricitatea stătea numai în baterii voluminoase din argint și zinc, se gândea dacă este posibilă învierea unui cadavru cu ajutorul curentului electric. Aldini călătorește din Bologna spre Paris și apoi la Londra, unde ține de multe ori experimente în public. Pe un cadavru, fizicianul a secționat zona cefei, a excizat atlasul și a expus măduva spinării din regiunea cervicală. Apoi, a ajuns prin incizii și excizii musculare la nervul sciatic, respectiv la inervația din călcâi. Aplicând două fire pe măduvă și sciatic, corpul a început să se miște convulsiv. Luând un fir apoi de pe sciatic și punându-l pe călcâi, piciorul a trecut în extensie forțată, fascinând și îngrozind oamenii din public.

La Londra, Aldini a repetat un experiment pe George Foster, un criminal executat în ianuarie 1803. Fizicianul a uns urechile cadavrului cu soluție salină, apoi a aplicat doi conductori conectați la o baterie. Mandibula a început să se zdruncine, toată musculatura feței s-a contractat,  iar ochiul stâng chiar s-a deschis. Picioarele au început să se miște, spatele s-a arcuit, mâna s-a strâns iîn pumn și brațele s-au ridicat în aer…

Germanul Carl August Weinhold refuza experimentele pe oameni și aplică procedee oarecum asemănătoare pe animale. Weinhold scoate întreaga măduvă dintr-o pisică, înlocuind spațiul cu elemente din argint și zinc, prin care trece apoi curent. În mod surprinzător, pisica se trezește la viață și se comportă relativ normal pentru câteva minute. Iată numai două profile care se regăsesc câte puțin în celebrul om de știință,  Victor Frankenstein…

Biografia autoarei

Fiică a feministei Mary Wollstonecraft şi a eseistului şi scriitorului politic William Godwin, Mary Shelley este, de asemenea, autoarea unor romane istorice, mai puţin cunoscute decât “Frankenstein”, ca “Valperga” (1823) şi “Perkin Warbeck” (1830), a naraţiunii apocaliptice “The Last Man” (1826), sau a volumelor “Lodore” (1835) şi “Falkner” (1837).

În casa părinţilor ei, Mary a cunoscut numeroşi intelectuali ai epocii, cum ar fi poetul romantic Samuel Taylor Coleridge, sau Aaron Burr, fost vicepreşedinte al Statelor Unite. Educaţia ei a fost solidă, chiar dacă nu a urmat cursuri regulate ale unei şcoli. Când avea 15 ani, tatăl ei o caracteriza astfel: ”Deosebit de îndrăzneaţă, chiar uşor tiranică cu un spirit foarte viu. Setea ei de cunoaştere nu are limite, iar perseverenţa în întreprinderile ei este de neînfrânt”.

În momentul scrierii cărţii, autoarea, care avea 18 ani, se numea Mary Wollstonecraft Godwin şi era amanta poetului Percy Bysshe Shelley, cu care mai târziu s-a şi căsătorit, după sinuciderea soţiei acestuia.

Concluzii

Nu uitați: Frankenstein nu era monstrul, ci omul de știință!Vuctor a luat organe, părți de corp, a trecut curent prin ele, iar monstrul a fost creat! …

Reply